Despre iubire, la un ceai

Citadela Să nu uităm să iubim oamenii, aşa cum sunt…

"Când iubeşti cu adevărat nu te uiţi la haina celuilalt, nici la bunăstarea sa, nici chiar la cusururile sale.  Moda este o înşelăciune, când facem din ea o virtute. Frumos ticluită, să te încânte şi să-ţi distragă atenţia de la ceea ce ar trebui să înveţi să iubeşti cu adevărat. De aceea nu e bună, pentru că te îndeamnă să preţuieşti ambalajul în detrimentul conţinutului. Ea se străduieşte să-ţi dea doar iluzia valorii, o exagerare a pretenţiilor ce le ai despre valoarea ta. Este opusul modestiei, soră cu îngâmfarea şi fără de echivoc, o clară dovadă de iubire de sine. „Şi ce e rău în asta?”- mă poţi întreba. Să te iubeşti pe tine înseamnă să limitezi universul creaţiei doar la propria-ţi persoană, egoism pur, căderea lui lucifer.

Când vei descoperi că doar prin a trăi pentru ceilalţi, trăieşti cu adevarat pentru tine, vei inţelege. De ce fac oamenii aşa? De ce am uitat să apreciem dincolo de aparenţe? De ce ne e teamă să fim fireşti, naturali şi ne complicăm atâta existenţa, alergând după ambalaje, cheltuind atâta energie şi bani şi timp pentru a pretinde altceva despre noi, altceva fără de nici o valoare reală?! Riscul nostru de a eşua spre nefericire este colosal, pentru că odată şi odată ne vom descoperi goi, acea goliciune pe care nu am perfecţionat-o, nu am şlefuit-o, ci doar am ascuns-o… Atunci când vom descoperi cu tristeţe că nu mai ştim a iubi omul, va trebui să ducem în cârcă toată povara muntelui de spoieli şi bagatele pe care le-am slăvit o viaţă. „Cel ce citeşte o scrisoare de dragoste este arhimulţumit, indiferent de cum ar arăta cerneala şi hârtia… El nu caută dragostea nici în hârtie, nici în cerneală…”

Antoine de Saint-Exupery – Citadela Să nu uităm să iubim oamenii, aşa cum sunt…